Ce este o universitate modernă? Universitatea modernă, conturată de Secolul Luminilor, provocată de evenimentele transformatoare din secolul al XIX-lea, își redefinește existența din nou în preajma Primului Război Mondial sub influența asumării rolului civic. Funcționarul public Humboldtian educat în spiritul dezvoltării economice și sociale este înlocuit de „Omul de Birmingham” capabil să consolideze comunitatea locală a „City-ului” dar și să activeze în orice colț al Imperiului Britanic. A fost prima formă reală de universitate deschisă tuturor care a coexistat cu deja consolidatele centre de cunoaștere, din nevoia de a educa și pregăti profesional funcționărimea unui imperiu aflat încă în expansiune. De asemenea, a fost primul moment în care a fost înțeles rolul colaborării dintre comunitatea locală, industria locală și mediul de pregătire academic, pentru dezvoltarea și „civilizarea” comunității. Modelul „universității care pregătea producători de gem” (Birmingham Daily Post, 1901) a fost doar un alt pas în adaptarea instituției și ideii de educație universitară la necesitățile obiective ale societății. Adaptarea nu a însemnat însă renunțarea la principiile deja testate și validate de sutele de ani de evoluție. Educația liberală a dublat pregătirea profesională, fără de care cetățeanul nu își putea depăși condiția și nu putea contribui decât limitat la bunăstarea cetății. Astfel, noile modele și teste instituționale nu au înlocuit Oxbridge-ul ci au fost complementare, preluând din tradiții dar și aducând elemente noi.

Universitatea modernă nu este așadar ceva complet nou, fără istorie și fără tradiții. Nu este nici ceva care se subscrie strict intereselor de moment ale contextului istoric, economic, social sau politic. Dacă ar fi așa, cei pregătiți de universitate ar cădea probabil în capcana ignoranței, descrisă în 1930 de către Ortega i Gasset, pentru că lumea este în continuă schimbare iar lucrurile noi și moderne – ce trebuie musai învățate – devin mâine depășite.

O universitate modernă este dimpotrivă, o instituție care știe să distingă între chestiunile substanțiale și capricii. Este o instituție care nu doar preia din societate noutăți, ci provoacă societatea să se cizeleze permanent. Este o instituție care are rădăcini adânci care însă nu o împiedică să se miște agil de-a lungul și de-a latul lumii. Este o instituție care păstrează textul scris al sutelor de ani de cunoaștere utilizând cu dexteritate tehnologiile moderne și încorporându-le în procesele administrative și educaționale, fără a deveni dependentă de ele. Este o instituție cu memorie dar fără atitudini tributare. Este o instituție care are tradiții dar asigură cadrul necesar argumentului științific și libertății de opinie și de argument.

Astfel, o universitate modernă nu își permite să RĂMÂNĂ modernă, ci să se actualizeze permanent pe baza unor principii și valori solide pe care să le promoveze permanent.    

Prof. univ. dr. habil. Alina Cristina NUȚĂ