I. Despre «universitatea modernă»

Universitatea e a științei, iar știința are datoriile sale științifice. Universitatea are însă, spunea N. Iorga, și alte datorii, diferite de cele științifice, care se întind asupra întregului popor. Într-un studiu publicat recent se arată cum „marele război” de la începutul secolului al XX-lea a schimbat aspectul societăţii româneşti. În acea lucrare, se face referire, în mod special, la ideile care susțineau necesitatea schimbării modului în care școala, înțeleasă în întregul ei, educa spiritele tinere. Aceste idei erau furnizate publicului românesc, în mare măsură, de presa acelei epoci. Așadar, după încheierea „marelui măcel”, tot mai multe voci vorbeau despre nevoia țării de a-şi crea oameni noi, iar modelul indicat era cel al vechilor greci. Erau numeroși cei care susțineau în coloanele ziarelor de la noi că omul, pentru a ajunge la adevărata frumuseţe, trebuie să-şi îngrijească atât sufletul, cât şi trupul. Îmbinarea educaţiei fizice cu educaţia sufletească avea ca rezultat, spuneau aceleași voci, folosirea vieții de către oameni cu mai multă curăţenie şi mai multă frumuseţe. Mai exact, armonizarea moralului cu fizicul ar avea ca rezultat principal amorţirea pornirilor urâcioase, pe care omul le-a moştenit de la strămoşul său din caverne. Au existat însă și oameni care spuneau că, în anii interbelici, studentul care se pricepea la fotbal sau la box se bucura de respect mai mult decât studentul care alegea să-și îndrepte întreaga atenție asupra muncii științifice. S-au mai spus și alte lucruri despre studentul nostru. Dacă este să ne luăm după articolele publicate de unele ziare, în anii dintre cele două războaie mondiale, studentul și profesorul păreau că nu fac parte din aceeași tabără, fiecare dintre cei doi fiind nemulțumit de conduita celuilalt. O comunitate sufletească intimă între studenți și profesori nu există, spunea un student în 1925, decât foarte rar.

O altă problemă care frământa viața universitară românească era reprezentată de lipsa de seriozitate ce se regăsea în modul în care unii dintre profesorii universitari înțelegeau să-și facă meseria. C. Bacalbașa povestește cum N. Iorga, pe când era la începutul carierei sale de profesor universitar, „a început o campanie împotriva celor mai mulți profesori de la Universitatea din București, acuzându-i că nu-și fac datoria, că nu vin la cursuri, că studenții nu-i pot prinde la examene etc., etc.”. Într-un articol de ziar, ce a fost publicat la începutul anului 1920, se vorbește despre eforturile pe care unii deputați le făceau la București, pentru schimbarea criteriilor pe baza cărora erau făcute numirile profesorilor universitari. Era vorba despre încercarea de a modifica legea învăţământului universitar în sensul ca numirile de profesori universitari să se facă doar pe baza lucrărilor candidaţilor. Nu era însă prima dată când cineva vorbea despre existența unor profesori universitari fără prea multe lucrări publicate. N. Iorga a făcut și el acest lucru. În 1939, Constantin Kirițescu spunea „că ceea ce dă unui învăţământ caracterul de «universitate» nu este felul cunoştinţelor ce se predă în ele, ci calitatea şi metoda: o instituţie universitară este un aşezământ de cultură, care cultivă, în acelaşi timp, cercetarea ştiinţifică, pentru a spori capitalul specialităţii prin lucrări originale executate în laboratoarele şi cabinetele de lucru, şi propagarea cunoştinţelor în rândurile generaţiilor tinere”.

Toate cele arătate mai sus sunt la fel de actuale și în vremurile pe care noi le trăim.

II. Menirea CSCD

Centrul de Studii și Cercetări Danubiene (CSCD) este înfiinţat pentru desfăşurarea de activități de cercetare ştiinţifică, dezvoltare şi inovare în domenii multi-, inter- şi transdisciplinare. CSCD valorizează avantajul situării la granița UE, promovând politici de colaborare și cercetare cu universități și alte entități din zona transfrontalieră. 

Din 2008 până în prezent, CSCD a derulat constant activităţi ştiinţifice. Dovadă în acest sens stă şi conferinţa „Dunărea – Axă a Identităţii Europene”, eveniment ştiinţific care reuneşte an de an numeroşi cercetători din ţară şi din străinătate. 

Dintre temele de cercetare urmărite în cadrul CSCD le enumerăm pe următoarele: 

• TEMELE EUROPENE ÎN DISCURSUL POLITIC ROMÂNESC;
• UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN PERCEPŢIA JURNALIŞTILOR DIN ROMÂNIA;
• VIZIUNEA ROMÂNEASCĂ PRIVIND EFORTURILE DE FEDERALIZARE A EUROPEI;
• POLITICI EUROPENE ȘI NAȚIONALE ÎN MACROREGIUNEA DUNĂRII;
• GLOBALIZARE ȘI EUROPENIZARE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR DE SECURITATE;
• POLITICI ȘI STRATEGII DE CONSOLIDARE A ROMÂNIEI CA CENTRU DE PUTERE REGIONALĂ;
• IMPACTUL FENOMENULUI MIGRAȚIONIST ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ;
• COMUNICAREA POLITICĂ ÎNTRE GUVERNANȚĂ ȘI GUVERNARE.

Centrul de Studii și Cercetări Danubiene are în componenţa sa cercetători recunoscuţi atât în ţară, cât şi peste hotare.