Centrul de Hermeneutică „Simboluri și Texte” (CHeST), înființat în vara anului 2020, își justifică existența și funcționarea în cadrul Universității Internaționale Danubius din Galați, întrucât, pe de o parte, (1) vine în întâmpinarea unor necesități specifice (din punct de vedere metodologic) cercetării și activității didactice din instituția noastră și, pe de altă parte, (2) servește ca mediu catalizator pentru preocupările de profil ale anumitor cadre didactice și cercetători din universitatea noastră (pe latura umanistă, în special).

Termenul de hermeneutică (provenind, în ultimă instanță, din v.gr. hermeneuein ‘a explica, a traduce, a interpreta’) este întrebuințat aici într-o accepție cuprinzătoare. Astfel, disciplina numită hermeneutică are în vedere, ca obiect de studiu, atât modul în care se realizează înțelegerea umană (ca proces), cât și fenomenul general al interpretării. De altminteri, ca ramură a filosofiei, hermeneutica este teoria (sau metodologia) interpretării. Unii specialiști ai domeniului țin să precizeze că hermeneutica nu este doar arta de a înțelege, ci și arta de a te face înțeles.

Omul – fie acesta omul obișnuit sau omul de știință – interpretează în permanență nu doar cuvintele și discursurile celorlalți, gesturile, operele de artă etc., ci și realitatea fizică înconjurătoare, faptele naturale, evenimentele istorice, situațiile problematice ș.a.m.d. Mai mult decât atât, sunt supuse interpretării nu numai faptele ca atare (naturale și / sau omenești), ci și diversele teorii despre acele fapte, sistemele filosofice, concepțiile culturale (viziunile asupra lumii), aspectele social-economice și teoriile cu privire la acestea etc. Așadar, pe mai multe paliere, activitatea hermeneutică sau interpretativă este mereu prezentă în viața ființelor umane.

Din perspectivă științifică, hermeneutica are ca sarcină revelarea sistematică și fundamentată a unui „conținut”, adică a sensului ascuns (care nu se lasă dezvăluit prea ușor). Prin urmare, hermeneutica este interesată și de felul în care se articulează sensul respectiv. Conform tradiției, este vorba îndeosebi de căutarea și descoperirea sensului unui text (fie acesta biblic, filosofic, literar sau juridic), însă concepția hermeneutică pe care o împărtășim, corepunzând unei viziuni moderne, este mai generoasă, de vreme ce propunem o hermeneutică integrală, care-și are punctul de plecare în teoria investigației („theory of inquiry”) elaborată exemplar de filosoful american John Dewey (vezi, de pildă, Cristinel Munteanu, John Dewey și problema sensului. Premise pentru constituirea unei hermeneutici integrale, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019).

Această hermeneutică integrală ne permite să vorbim atât despre înțelegerea unui text dificil, cât și despre rezolvarea unei situații problematice. În ambele cazuri, căutând soluții, mintea omenească se folosește de limbaj (adică reordonează lingvistic „realitatea” cercetată), operând cu simboluri în cadrul unui discurs rațional (după cum susține Dewey în Logica sa). Totodată, prin termenii simboluri și texte (ori, eventual, discursuri), înțeleși și utilizați într-o accepție largă (ca și în denumirea acestui centru), ne referim, desigur, și la obiectul de studiu al hermeneuticii, dar mai ales la aria noastră de interes, la ceea ce urmărim să cercetăm. O asemenea concepție vizează, fără îndoială, și o parte însemnată a semioticii, intersectându-se frecvent și cu filologia (și lingvistica), și cu retorica, și cu logica, și cu gândirea critică etc.