Tribut adus eroului Danubiusului
Profesor Benone Pușcă

O zi, nu deosebită de cea de astăzi, cu soarele străpungând norii
Și cerurile zâmbind pământului
O astfel de zi a făcut lumii un dar pe nume Benone Pușcă
Trudnică viață trebuie să fi avut
În era comunistă brav a trebuit să fie
Lupta pentru existență a trebuit s-o îndure
Lupta pentru libertate i-a fost scrisă în destin
Prin ea, întregul său spirit s-a înălțat.

Precum toate darurile rare venite de sus
El a trebuit să se ridice deasupra vremurilor
Din cea mai adâncă vale, a urcat pe vârful propriului munte
Din spate, a răzbătut și a ajuns în frunte
Puternice au fost valurile, periculoși au fost curenții
Dar hotărât i-a fost spiritul ce trebuia să triumfe

Rar a fost darul venit de sus
Avocat neobosit devenit un admirabil judecător
Strălucită inteligență juridică ce a adus dreptate celor ce au meritat
Dascăl în drept, îndrăzneț critic al legilor nedrepte
Chiar și lumeasca jurisprudență a trebuit să depășească
Căci spiritul trebuie să se înalțe dincolo de legile pământești

Rar a fost darul vieții
Un învățat în căutarea adevărului
Un erudit al cărților, prolific scriitor
Înzestrat cu darul cuvintelor și elocvent în discursuri
Mii de suflete trebuie să fi atins
O viață ce-a trăit dincolo de ale sale zile
O forță ce modelează generațiile ce vor veni
Un mândru român ce a transcens propriul tărâm
Un soare luminând în întunericul nostru adânc, o adevărată Stea a Nordului
Cu urme de neșters și prețuită moștenire
Statornicit și întruchipat în preaiubita sa Universitate Danubius
Un dar de despărțire ce continuă să ofere
Preaiubitule Benone Pușcă--
Spiritul Tău va trăi de-a pururi!

A Tribute to the Danubius Hero
Professor Benone Pusca

A day, not unlike today, the sun piercing through the clouds
Heavens smiled upon the earth
And bestowed a gift to the world named Benone Pusca
Hard life he must live
Communist Era he must brave
Struggle for subsistence he must endure
Struggle for freedom thrust upon him
Through it all his spirit soared

Like all rare gifts from above
He must transcend his circumstances
From the valley deep below, he ascended to his mountain top
From the rear, he pierced to the fore
Strong were the waves, dangerous were the currents
But undeterred was the spirit that must prevail

Rare was the gift from above
A restless advocate turned formidable judge
Brilliant legal mind who rendered justice for the deserving
A legal scholar, courageous critic of unjust laws
Even the worldly jurisprudence he must exceed
For the spirit must transcend the earthly laws

Rare was the gift to life
An intellectual in pursuit of truth
A scholar in prints, a prolific writer
Gifted with words and eloquent in speech
Thousand souls he must impact
A life living beyond his days
A force shaping generations to come
A proud Romanian who transcended his geography
An illuminating sun in our utter darkness, a true North Star
With indelible footprints and cherished legacy
Embodied and institutionalized in his beloved Danubius University
A parting gift that keeps on giving
Beloved Benone Pusca--
Your spirit lives on!

Despre fondatorul Universității Danubius, dl. Benone Pușcă și uriașa sa personalitate

A vorbi despre fondatorul Universității Danubius, profesor universitar doctor Benone Pușcă, este, in același timp, foarte simplu și foarte dificil. A fost o personalitate uriașă, care a marcat viața fiecăruia dintre noi. In ceea ce mă privește, a fost mereu un model de inspirație și faptul că am ales să devin studentă la Facultatea de Drept (a doua mea facultate), a fost o ocazie extraordinară de a-l cunoaște mai bine pe acest om cu adevărat unic.

In domeniul dreptului știm cu toții că a fost o personalitate, atât ca practician, cât și ca cercetător. Dar domnul Benone Pușcă trebuie apreciat, poate, in mod special, pentru uriașa sa capacitate de creație. Pentru că, a deschide o universitate, mai ales în vremuri dificile și confuze, a fost un act de curaj (și, de ce nu, de iubire față de semeni), pe care numai oamenii puternici și idealiști îl pot duce la îndeplinire.

Probabil că nu există om care să îl fi cunoscut și care să nu spună despre domnia-sa faptul că a dovedit mereu o ambiție, o consecvență, o putere de netăgăduit. A fost un om care și-a dus toate obiectivele la îndeplinire, un om care ne-a inspirat pe toți. Iar eu pot spune cu mâna pe inimă, cu toată sinceritatea, că da, dl. Benone Pușcă a fost mereu inspirația care a stat în spatele carierei mele din domeniul juridic. Prin căldura domniei-sale, prin prietenia sa, prin sfaturile profesionale deosebite și utile, m-a ajutat întotdeauna, moral și intellectual, să devin un profesionist din ce in ce mai bun.

Și, nu in ultimul rând, ci poate că în primul rând, am prețuit cu tot sufletul meu prietenia și respectul care au existat întotdeauna între noi și care mi-au îmbogățit viața, așa cum prezența domniei-sale mi-a influențat viața profesională. A știut să fie un profesionist desăvârșit, un om cu idealuri înalte, un om pentru care nimic nu era dificil și totul era posibil prin foarte multă muncă și voință. Așadar, pot sa mă socotesc un om cu adevărat norocos pentru că domnul fondator al Universității Danubius, Benone Pușcă, a fost o prezență importantă și constantă in viața mea, atât ca prieten, cât și ca profesionist.

Iar ceea ce a adus comunității gălățene și nu numai, o universitate de valoare și de prestigiu, este un lucru absolut unic. Felul cum a condus această universitate, felul cum s-a raportat la colegii și la studenții săi, reprezintă un alt motiv pentru care este firesc să îl prețuim și să îi cinstim memoria. Îmi va fi totdeauna dor de un om cu adevărat deosebit, îmi va fi totdeauna dor de optimismul și căldura domniei-sale și de prezența sa la Universitatea Danubius, prezentă care întotdeauna ne-a onorat, ne-a dat putere și ne-a făcut să înțelegem că nimic nu este dificil sau imposibil dacă simțim, dacă sperăm și dacă muncim.

Vă mulțumesc pentru tot ce ați fost și pentru tot ce însemnați pentru noi, domnule fondator Benone Pușcă!

Condeierul Benone Pușcă

La un an de la înveșnicirea creștinului ortodox Benone Pușcă, la solicitarea diligentă a departamentului PR, ne-am gândit la un mod de a-i celebra amintirea care să iasă cumva din rânduiala bisericească și din encomiastica de circumstanță. În consecință, am ales o ipostază mai puțin accesibilă colegilor de alte specialități, dar extrem de dragă pe parcursul vieții pământești a defunctului: activitatea de scriitor concretizată în nenumărate volume memorialistice și în alte texte cu profil literar mai accentuat. Am fost martor din umbră al elaborării acestora și le-am pregătit pentru tipar sub egida Editurii Universitare Danubius. Altfel zis, am fost unul dintre primii cititori ai acestora, situație predilectă pentru mine, pentru că am palpat la cald materialul ieșit direct din condeiul autorului. Ne-am bucurat când le-am văzut în forma volumen și i-am dedicat ședințe speciale în cadrul Salonului Academic Cultural, instituție inițiată special pentru a promova inițiative culturale de ținută. Pe lângă cărțile aduse spre bucuria participanților, spectacolul oferit de autorul acestora ne-a încălzit de fiecare dată inimile și ne-a apropiat și mai mult de omul plin de energie și inventivitate, aceasta chiar în ciuda suferinței din ultimii ani, care i-a înnegurat existența, dar nu și energia creatoare.

Condeierul nu și-a descoperit vocația la senectute, vârstă când se scriu memoriile, ci, imediat după terminarea Facultății de Drept din Iași. La început a scris sentințe și rapoarte, apoi a intrat în administrație și și-a lărgit aria competențelor scriitoricești. Încă din primii ani în administrație a început să cocheteze cu teatrul. Piesele s-au jucat pe scena dramaticului gălățean sau au fost incluse în Teatru la microfon de la Radio România. În această ipostază de lucrător în administrație și dramaturg l-am descoperit când profesia m-a pus față în față cu numele ce suna puțin exotic prin combinația celor două cuvinte. Cu Omul în carne și oase m-am întâlnit întâia oară la Danubius, instituția popasului meu academic din ultimii 15 ani. Apetitul cultural comun ne-a pus față în față tot mai des și de aceea, invitat sau nu , îl căutam la biroul pe care-l onora cu figura sa masivă, dar și cu bonomia și căldura specifice unui vrâncean pur-sânge. Biroul din Corpul B a fost martorul elaborării cărților memorialistice dar și al tratatelor academice de drept. Acolo, în biroul de rector obișnuiau să-l viziteze Constantin Frosin, înveșnicit și el de câțiva ani buni, Coriolan Păunescu, poetul și prietenul de zeci de ani, și el trecut la cele veșnice. Părea un stejar de neclintit ce și-a îngropat părinți, frați și surori, prieteni și camarazi de drum, doar că o boală necruțătoare îl săpa la rădăcină și-n cele din urmă l-a răpus, lăsând în urmă nu doar regrete ci și un spirit de luptător, amintirea omului cald și prietenos cu toți cei din preajmă. Universitatea Danubius i se datorează, cărțile vin să pună temelie la acest edificiu triumfal, pe care nimeni și nimic nu-l va clinti, chiar dacă dificultăți au fost și vor mai fi. Ne-a rămas nouă, condeierul de serviciu din Danubius, sarcina onorantă de a-l omagia și de a le aminti colegilor că au trăit în preajma unui Om între Oameni. De aceea, cât Dumnezeu ne va îngădui să rămânem pe pământ, îl vom pomeni cu toată smerenia creștină, cuvântul scris sau rostit fiind cea mai elevată și mai pravoslavnică formă a pomenirii creștine.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Un suflet nobil, un destin măreț, cu o putere nemărginită de a obține succesul și de a împărtăși și celor din jur bucuria de a-i avea alături în drumul vieții.

Ce a fost pentru mine Benone Pușcă? Mai întâi el a fost Fondatorul, Președintele, Rectorul, Persoana fără de care locul meu de muncă nu ar fi existat. Deși distanța era enormă, el făcea apropierea posibilă. Dacă existau probleme la nivelul departamentului din care făceam parte, găsea soluții care îmi făceau munca mai ușoară, mai plăcută.

Cu timpul prezentul tangibil a început să facă loc poveștilor dintr-un trecut îndepărtat, copleșitor, în care încercările Președintelui deveneau lecții de istorie, geografie, de filosofie și psihologie. Încetul cu încetul am văzut prin paginile memoriilor domniei sale omul puternic dar sensibil ale cărui emoții transmise cu înțelepciunea senectuții m-au învățat să privesc viața cu mai multă încredere și tărie.

I-am încredințat multe din gândurile mele. O mai fac din când în când, pentru că nu m-am despărțit cu adevărat de cel pe care îl pot numi mentorul meu – Domnul Benone Pușcă.

Cu profundă recunoștință și respect, ne adunăm astăzi pentru a comemora viața și moștenirea fondatorului nostru drag și viziunea sa curajoasă. Fără el, această instituție de învățământ superior nu ar fi ajuns prestigioasă, iar legat de numele său este o istorie bogată de realizări și cunoaștere.

Cu determinare și pasiune, el a căutat să creeze un loc de învățământ unde studenții ar putea să-și dezvolte abilitățile, să pătrundă pe făgașele unor noi lumi intelectuale și să aducă plus valoare societății. Astăzi, suntem mândri să spunem că acest vis a devenit o realitate palpabilă datorită lui.

Pe lângă actul de înființare al universității, fondatorul nostru a fost un lider inspirațional pentru întreaga echipă a unității de învățământ.

Drept mulțumire, noi continuăm să promovăm valorile pe care le-a adoptat cu atât de multă pasiune.

Ne vom aminti întotdeauna cu admirație și recunoștință de fondatorul nostru, Prof.Univ.Dr. Benone Pușcă, căruia îi suntem recunoscători pentru moștenirea culturală lăsată în urma sa.

Odihnă veșnică!