Primăvara a întârziat anul acesta, capriciile vremii ne dau de furcă, dar timpul curge inexorabil, indiferent față de noi. Două evenimente culturale (unul laic, celălalt și religios) ne atrag atenția, spre bucuria ființei noastre profunde. Cel dintâi e legat de mentalul colectiv al începutului de lună, când se practică păcăleala. Rădăcinile sunt adânci în timp și au în vedere timpul capricios, care te poate păcăli și de regulă chiar așa se și întâmplă. Omul tradițional nu avea un calendar laic exact. Ritmul naturii și biologicul uman îi dădeau semnale de schimbare. Altfel zis, el urma un calendar cosmic, mai apropiat de cel firesc și nesupus orgoliilor teologice. Vechea dispută dintre calendarul iulian și cel gregorian nu s-a stins încă, încât creștinii ortodocși și catolici au sărbătorile decalate, ceea ce complică sau dă farmec existenței umane. 1 aprilie e un ritual de trecere pe care comunitățile creștine îl marchează diferit, uneori la nivel individual sau de grup, alteori prin evenimente de anvergură. Un 1 aprilie ne-a surprins în Odesa, cea de dinainte de război. Străzile principale ale urbei devin atunci pietonale și sunt luate în stăpânire de grupuri vesele care le parcurg cu cântece acompaniate cu instrumente muzicale și se îndreaptă ca niște fluvii umane spre faleza mării, spre scările monumentale ce coboară în vechiul port, petrecerea continuând până târziu în noapte.

Al doilea eveniment, laic și religios în același timp e Ziua Cărții și a Drepturilor de Autor, suprapusă peste sărbătoarea Sfântului Gheorghe, unul din cei trei războinici canonizați de Biserica Creștină. Suprapunerea nu e chiar întâmplătoare, căci esența Cărții, rădăcinile ei sunt și creștine. Biblia e numită și Cartea Cărților, iar scrierea ei la patru secole de la Nașterea Mântuitorului a fost unul din momentele care au schimbat cursul umanității. Grupul de învățați (teologi, filosofi, poeți etc.) care au lucrat cu osândie la scrierea ei, în cetatea Alexandriei, unde sălășluia învățătura lumii vechi în celebra bibliotecă, a invocat Sfântul Duh pentru ca lucrarea să aibă profunzime și să reziste în timp. Vremea cărților scrise de mai mulți autori a cam apus, pentru că e grea de cuantificat dreptul intelectual al fiecărui participant, inclusiv alte drepturi conexe. Majoritatea titlurilor care ne fericesc zilele și nopțile au autor unic, ceea ce nu le stirbește deloc prestigiul, dimpotrivă mândria de a-ți vedea numele pe o copertă este reperabilă și repetabilă. De ani buni, Biblioteca Universitară „Benone Pușcă” își onorează statutul de Templu al Cărții, printr-o ceremonie pe care ne-o dorim nu doar păstrată ci chiar perpetuă în ani.

George Lateș