Profesorul lunii mai

Prof. Ing. Elena-Liliana Maxim este profesor la Universitatea Danubius, în cadrul Colegiului Danubius.

Cu vocaţia de a-i învăţa pe alţii şi cu dorinţa de a transmite generaţiilor viitoare tot ce e mai bun şi mai frumos în viaţă, Elena-Liliana Maxim îmbină MATERIA ce trebuie predată cu LECŢII DE VIAŢĂ, în funcţie de situaţiile apărute la clasă. Când totul pare un JOC, se învaţă şi se reţine mult mai uşor şi cele mai complexe probleme.

În 2001 la îndrumarea psihologului din SNG şi Inginer Mecanic şi Analist Programator la Şantierul Naval Galaţi, ajunge profesor de Mecanisme, Organe de Maşini, Desen Tehnic, AUTO-CAD şi Informatică, la Colegiul Tehnic “Traian” Galaţi.

Concomitent cu munca la catedră, înfiinţează Atelierul de Creaţie “Speranţa Miron” unde şlefuieşte “Lumina plăpândă” din ungherele nepătrunse ale copilăriei, iar teatrul, poezia şi buna dispoziţie sunt prezente miercuri de miercuri în biblioteca Colegiului, totul cu acordul directorului cu nume de Arhanghel, împătimit de FRUMOS şi TEHNIC sub orice formă transmisibilă adolescenţilor.

“Ce poate să existe aşa strâns între Inginerie mecanică, Matematică-Informatică şi Artă? Un FLUTURE. Şi de aici totul se complică … apar cărti, reviste, desene, spectacole, concursuri.”, spune Prof. Ing. Elena-Liliana Maxim.

Plăcerea  şi tactul de a îndruma tânăra generaţie o fac pe ELENA-LILIANA “FLUTURE” MAXIM să-şi consolideze studiile Inginereşti cu cele de Informatică şi Matematică, urmând sfatul tatălui.

Plecând de la tratamente termice şi vapoare spre soft şi hard, cu o abundenţă de Moisil, Thales şi Pitagora, apare “VORBA” care trebuie programată, compilată şi distribuită învăţăceilor.

Dacă ar trebui să vorbească despre ea, ar trebui să vorbească despre <<„LUTUL” care în mâinile unui dascăl, este modelat cu DRAGOSTE, RIGUROZITATE şi LUMINĂ pentru a ajunge să strălucească, să se transforme în RUBIN sau DIAMANT cu muncă proprie dar şi acceptând ajutorul mentorului, profesorului pe care îl poate depăşi oricând. Şlefuirea e îndelungată şi uneori dureroasă, dar urmările peste ani sunt uimitoare şi benefice omului înobilat dar şi societăţii.>>, spune doamna profesor Maxim.

Preferă să citească o carte din biblioteca bunicii, decât o carte online, şi spune cu drag următoarele în Revista Literară BOEMA unde este membru al colectivului de redacţie:

 “O carte, luată în mână, pare a fi uşoară, dar în ea se află rugăciunea nerostită a celui care a scris-o. Răsfoind-o, cel mai adesea căutăm să aflăm rugăciunea aceea unică printre filele ei şi, atunci când avem noroc, descoperim odată cu ea şi simfonia Luminii. Cărţile sunt aurul neamului care nu poate fi uitat sau neglijat de nimeni.

Aşa cum rugăciunea înalţă către Dumnezeu sufletul, în “biserica literelor” (biblioteca) cititorul este şi va fi purtat pe aripile filelor de carte în imaculatul univers al neamului şi înălţat de parfumul veacurilor trecute, îngenunchindu-l sublim pe covorul cunoaşterii. Să ne rugăm ca praful timpului să nu se aştearnă pe nicio carte şi să n-o îngroape niciodată în uitarea tumultoasei vieţi cotidiene.” http://www.inforapart.ro/boema/reviste/Boema009.pdf

Mioara Lepădatu

Specialist PR