Zilele orașului

Cetățenii urbei gălățene au fost surprinși, și în acest an, de mutarea evenimentului numit „Zilele Orașului” din noiembrie în iunie, fără să li se ofere explicații plauzibile, altele decât „hotărâre a Consiliului Localˮ sau clima estivală mai favorabilă pentru spectacole. Zilele orașelor, comunelor și alte nenumărate zile dedicate câte unei profesii sunt, în cea mai mare parte a lor, invenții postdecembriste, de cele mai multe ori cu iz electoral. Dacă anul trecut aceste zile s-au derulat într-o atmosferă oarecum neutră anul acesta, preelectoral prin definiție, implicarea politicului nu poate fi ignorată. Cum în 2024 ne așteaptă patru rânduri de alegeri, este evident că un eveniment de acest gen ar fi fost tardiv în noiembrie, dar pică tocmai bine în iunie. Pentru a masca interesul electoral, normal până la un punct, s-a recurs la cuplarea evenimentului cu sărbătoarea de Rusalii, pentru a-i mulțumi oarecum pe credincioșii ortodocși, votanți disciplinați și fideli unui partid. Cei care citesc aceste considerații, altfel confortabile pentru decidenții politici, s-ar putea mira de argumentele noastre cu tentă culturală, de aceea ne simțim datori să argumentăm observațiile de mai sus.

Galațiul, sau Galații, după cum vă e voia, și-a pierdut de mult aura industrială, cu șanse minimale de revenire la vechiul statut. În consecință urbea are nevoie de un nou profil care trebuie gândit și construit la nivelul unei comunități care mai are încă nostalgii din trecutul apropiat. O variantă de luat în seamă ar fi asumarea unui profil universitar accentuat. Pe lângă cele două universități existente, o alta posibilă ar fi cea de medicină, visată dar încă nerealizabilă. Un oraș universitar presupune servicii și locuri de muncă generoase. Avem în vedere modelul transformării fostei capitale federale a Germaniei (Bonn) într-un oraș universitar, situație impusă de mutarea instituțiilor la Berlin. O altă variantă ar fi accentuarea complementării celor două municipii învecinate, care să-și potențeze astfel resursele economice, sociale și culturale. În fine o alta variantă ar fi asumarea unui statut turistic accentuat, prezența Dunării în proximitatea celor două municipii fiind un avantaj de care profităm prea puțin până în prezent.

A propos de prezența Dunării în mentalul colectiv, de ziua Dunării celebrată în fiecare an pe 29 iunie, eveniment suprapus peste sărbătoarea creștină a Sfinților Petru și Pavel, n-ar fi o idee prea cutezătoare să cuplăm zilele orașului cu ziua Dunării, accentul clar de spiritualitate creștină venind să completeze decuplarea acestora de sărbătoarea Sfântului Andrei. E o idee care ne preocupă de-o vreme și pe care o lansăm în spațiul public în ideea că noua spiritualitate gălățeano-brăileană are nevoie de perspective mai încurajoatoare decât concertele gratuite, asezonate cu mici și bere din belșug. Serbările populare sunt binevenite când vin ca o răsplată după un efort susținut anterior, nu când au aspect de pomană electorală!

George Lateș